Dicţionar tehnic textil

Schema de programare a ţesăturilor

Elemente de reprezentare grafică a schemei de programare a ţesăturilor

Schema de programare a ţesăturilor reprezintă un ansamblu de desene care conţin informaţiile tehnologice necesare realizării unei ţesături. Schema de programare a ţesăturii este o schemă logică, poziţia fiecărui desen în schemă fiind impusă de schema tehnologică a maşinii de ţesut.

În principiu schema de programare are trei desene principale şi două desene auxiliare. Desenele principale sunt: desenul legăturii, desenul năvădirii a firelor de urzeală în iţe şi desenul de comandă.

Desenele auxiliare sunt: desenul de năvădire a firelor de urzeală în căsuţele spatei şi desenul de legare a iţelor la mecanismul de formare a rostului.

În fig. 3.a este reprezentată o schemă de programare completă, pentru un mecanism de formare a rostului tip ratieră. Semnificaţia celor cinci desene ale schemei este prezentată în continuare.

DL - reprezintă desenul legăturii. Dimensiunea orizontală a desenului este dată de raportul în urzeală al legăturii; dimensiunea verticală este dată de raportul în bătătură al legăturii; în cadrul astfel determinat sunt distribuite efectele de sistem. în desenul legăturii un pătrăţel marcat reprezintă un element de ţesătură cu efect de urzeală sau mai simplu exprimat, un efect de urzeală, iar pătrăţelul liber un element de ţesătură cu efect de bătătură sau simplu un efect de bătătură.

DS - desenul de năvădire a firelor de urzeală în căsuţele spatei. Acesta este un desen auxiliar care poate lipsi din schemă.

DN - desenul de năvădire a firelor de urzeală în cocleţii iţelor.

Dimensiunea orizontală a desenului este dată de raportul năvădirii (r), care este mai mare sau egal cu raportul în urzeală al legăturii (Ru<r).

Dimensiunea verticală a desenului este dată de numărul de iţe active (K), care se numerotează de sus în jos cu cifre romane. În cadrul astfel determinat sunt distribuite, după o regulă specifică tipului de năvădire, punctele de năvădire. În desenul năvădirii un pătrăţel marcat semnifică un punct de năvădire, adică firul de urzeală pe care este plasat punctul este năvădit într-un coclete de pe iţa respectivă.

LP - desenul de legare a iţelor la mecanismul de formare a rostului.

Acesta este un desen auxiliar şi poate lipsi din schema de programare. Pe orizontală sunt numerotate platinele mecanismului, iar pe verticală iţele. La o reprezentare redusă a schemei de programare în locul acestui desen va fi plasat desenul de comandă.

DC - desenul de comandă a iţelor. Dimensiunea orizontală o reprezintă numărul de rânduri de poziţii de comandă (Rpc), care va fi egal cu numărul de iţe, iar dimensiunea verticală numărul de cartele (c), care este egal cu raportul în bătătură (c=Rb, Rpc=K). în cadrul astfel definit sunt distribuite punctele de comandă. La o ratieră cu cartelă de folie sau hârtie elementul activ de comandă este o perforaţie. Dacă mecanismul este cu citire pozitivă pentru un efect de sistem urzeală din desenul legăturii, corespunzător pe desenul de comandă se va marca cu un semn grafic oarecare un element activ de comandă.

Într-o reprezentare redusă a schemei de programare (fig. 3.b) desenul de legare a iţelor la mecanismul de formare a rostului lipseşte, iar desenul de comandă se află la nivelul desenului năvădirii. Corespunzător fiecărei iţe sunt numerotate rândurile de poziţii de comandă. Cartelele sunt numerotate în partea de jos a desenului, de la năvădire înspre exterior.