Legătura ţesăturii

Legătura ţesăturii

În funcţie de legătură, ţesăturile pot fi împărțite în:

- ţesături simple;

- ţesături compuse;

- ţesături jacard;

Ţesăturile simple sunt constituite dintr-o urzeală şi o bătătură şi pot fi realizate cu: legături fundamentale, derivate sau combinate.

Ţesăturile compuse sunt constituite din cel puţin trei sisteme de fire. În această categorie se încadrează următoarele tipuri de ţesături: ţesături semiduble şi duble cu însăilare a straturilor, ţesături tubulare, de lăţimi multiple şi duble în straturi alternante, ţesături lanciate, ţesături cu suprafaţa reliefată, ţesături cu smocuri şi cu bucle, ţesături tehnice.

Ţesăturile jacard sunt ţesături simple sau compuse, cu desene mari realizate pe maşini de ţesut dotate cu mecanisme jacard de formare a rostului.

 Reprezentarea grafică a legăturii unei ţesături presupune următoarele: se reprezintă grafic firele constituente ale ţesăturii şi se indică printr-un semn convenţional poziţia firelor de urzeală faţă de firele de bătătură la fiecare încrucişare dintre acestea.

Firele de urzeală se reprezintă printr-o succesiune de benzi verticale, numerotate de la stânga la dreapta; firele de bătătură se reprezintă printr-o succesiune de benzi orizontale, suprapuse peste cele verticale şi numerotate de jos în sus.

În grila astfel formată un pătrăţel reprezintă un element de ţesătură. Elementul de ţesătură este constituit dintr-o lungime elementară de fir de urzeală şi o lungime elementară de fir de bătătură aflate într-o anumită poziţie unul faţă de celălalt. Dacă în elementul de ţesătură urzeală se află deasupra bătăturii, elementul de ţesătură respectiv este cu efect de urzeală. Acesta este reprezentat grafic printr-un pătrăţel marcat şi se citeşte "luat". Când bătătură se află deasupra urzelii, elementul de ţesătură este cu efect de bătătură; se reprezintă grafic printr-un pătrăţel liber şi se citeşte "lăsat". Regula după care în câmpul ţesăturii sunt distribuite elementele de ţesătură cu efect de urzeală şi cele cu efect de bătătură este specifică fiecărei legături în parte. Toate legăturile se reprezintă grafic privind ţesătura pe faţă.

O legătură va fi complet definită dacă se cunoaşte regula de distribuţie a efectelor de sistem şi raportul legăturii.

Se numeşte raport în urzeală sau în bătătură numărul de fire cu o anumită distribuţie a efectelor de sistem dispuse într-o succesiune determinată, după care evoluţia grupului se repetă. În fig.1.a este reprezentată legătura pânză pentru care raportul în urzeală este egal cu raportul în bătătură Ru=Rb=2.

Elementele de ţesătură succesive şi de acelaşi fel formează un segment de legătură sau o flotare. Segmentul de legătură este lungimea de fir delimitată de două treceri succesive ale acestuia, de pe o parte pe alta a ţesăturii. Se numesc segmente superioare, segmentele care se văd pe faţa ţesăturii şi segmente inferioare cele de pe revers. Segmentele de legătură succesive aflate în opoziţie (unul pe faţa ţesăturii şi celălalt pe revers) formează o pereche de segmente de legătură (fig.2).

Condiţia de existenţă a unei legături este aceea ca pe fiecare fir de urzeală şi pe fiecare fir de bătătură să se afle cel puţin o pereche de segmente de legătură (obligatoriu un fir trebuie să treacă peste şi pe sub firele din sistemul opus).

Secţiunile din fig. 2 au fost făcute în felul următor: pentru secţiunea longitudinală (de-a lungul urzelii) se rabate planul ţesăturii cu faţa spre dreapta şi se urmăreşte evoluţia firului de urzeală printre firele de bătătură; pentru secţiunea transversală (de-a lungul bătăturii) se rabate planul ţesăturii cu faţa în sus şi se urmăreşte evoluţia firului de bătătură printre firele de urzeală.

Mărimea segmentului de legare mediu sau a flotării medii, poate fi calculată în funcţie de mărimea raportului legăturii şi numărul de treceri ale firului de pe o parte pe alta a ţesăturii în cadrul unui raport.

Flotarea medie a legăturii (F) este un indicator semnificativ pentru caracterizarea fermităţii legăturii, stabilităţii poziţionale a firelor în ţesătură şi implicit comportarea la solicitări fizico-mecanice.