Scurt istoric al evoluţiei ţesătoriei şi tehnologiilor de ţesere

    Ţesătoria reprezintă sectorul industriei textile în care are loc prelucrarea firelor furnizate de filaturi sau de combinatele de fire chimice urmată de transformarea acestora în ţesături. Prelucrarea firelor anterior ţeserii este realizată în atelierul de preparaţie în scopul îmbunătăţirii caracteristicilor fizico-mecanice ale acestora şi transpunerii lor pe formate adecvate alimentării la maşina de ţesut.

   Tehnicile de transformare a firelor în ţesături au cunoscut o evoluţie specifică în strânsă corelaţie cu evoluţia tehnicii şi societăţii în ansamblu.

   Istoria omenirii este strâns legată de istoria tehnicii. Cu ajutorul tehnicii, la început rudimentară şi apoi din ce în ce mai perfecţionată, oamenii şi-au îmbunătăţit traiul, şi-au uşurat munca şi au sporit productivitatea muncii. Evoluţia tehnicii este impusă de necesităţile practice şi determină gradul de civilizaţie, şi, implicit, cultura unei colectivităţi pe o anumită treaptă a dezvoltării sale istorice. În acest context, o apreciere completă asupra stadiului civilizaţiei unui popor se poate face şi pe baza nivelului tehnicii acestuia într-o perioadă dată.

   Marile creaţii tehnice ale trecutului sunt rezultatul unor îndelungi experimentări fără a fi legate de numele unor oameni astfel încât nu se poate stabili cu exactitate cine le-a inventat. În schimb preluarea acestor creaţii, folosirea şi adaptarea lor la condiţiile locale, specifice unei colectivităţi sau popor, presupun inteligenţă, creativitate şi un nivel de înţelegere tehnică corespunzătoare.

   Faptul că ţesutul îşi are originea în tehnica împletitului rezultă din prima formă a războiului de ţesut care este similară cu cea a ramei de împletit. Această formă este întâlnită şi astăzi în unele regiuni, fiind folosită la împletirea rogojinilor sau la ţeserea manuală a covoarelor. Descoperirile arheologice şi documentele din diferite epoci atestă existenţa războiului vertical alcătuit din doi stâlpi de lemn care se fixau cu un capăt în pământ şi erau consolidaţi la partea superioară printr-o bară transversală.

Variante de razboi manual vertical primitiv

Firele de urzeală suspendate de bara transversală erau tensionate cu greutăţi legate la partea inferioară a acestora. Printre firele de urzeală astfel întinse se introducea, cu mâna sau cu ajutorul unui beţişor, firul de bătătură de o singură culoare sau diferit colorat obţinându-se diferite categorii de ţesături. Firul de bătătură era îndesat local cu ajutorul unui băţ astfel încât ţesătura rezulta cu o compactitate reduşi şi neuniformă. Ţesătura se constituia fie în partea superioară a ramei, când firele de urzeală erau tensionate cu greutăţi, fie în partea inferioară, când firele de urzeală erau fixate la ambele capete. Având în vedere înălţimea războiului vertical primitiv, care este corelată cu înălţimea omului, lungimea ţesăturii rezultată pe acesta este limitată la 1 - 2 m. Totodată, neuniformitatea tensionării firelor de urzeală se reflectă corespunzător în aspectul neuniform al ţesăturilor produse.

Chiar şi pe această formă primitivă a războiului ţesătura se realiza în linii generale după aceleaşi principii care se folosesc şi astăzi.

Important este faptul că, prin inventarea războiului, ţesutul a devenit o îndeletnicire obişnuită a omului prin care îşi rezolva una din necesităţile elementare de protejare a corpului de factorii de mediu (frig, arşiţă, ploaie, vânt). Dintre realizările tehnice ale începuturilor omenirii descoperirea tehnicii ţeserii se consideră de importanţă mai mare decât descoperirea tehnicii de topire a minereurilor şi de prelucrare a metalelor. Documentele arheologice atestă faptul că oamenii produceau, cu câteva mii de ani înaintea erei noastre, fire din fibre liberiene şi din fibre de origine animală, pe care le transformau în ţesături. În acest sens dintre descoperirile făcute trebuie menţionate cele din vechiul Egipt, care au scos la iveală resturi de ţesături precum şi o pictură datând din anul 3000 î. e. n. ce reprezintă două femei în faţa unui război de ţesut vertical cu formarea ţesăturii în parte inferioară. 

Femei lucrand la razboiul vertical

Totodată, la Theba au fost descoperite reprezentări plastice de modele ale unor războaie orizontale datând din anul 2000 î. e. n., la care sulul de urzeală şi sulul de ţesătură erau fixate în pământ cu ajutorul unor ţăruşi. În acest fel se poate aprecia că în paralel cu războiul vertical oamenii din Egipt foloseau şi războiul orizon. Concomitent războiului vertical i se aduc o serie de perfecţionări. Documente și reprezentări din jurul anului 1000 atestă existenţa unor modele de războaie verticale la care urzeala nu mai este întinsă cu pietre ci este trecută peste bare orizontale iar ţesătura se formează în partea inferioară.

 Această formă de război a fost preluată mai târziu la producerea goblenurilor şi de aceea a primit denumirea de război pentru goblen. În forme similare este folosit şi în perioada actuală.