Fibrele de iută | Caracteristici și proprietățile iutei

Contents

Fibrele de iută (Corchorus olitorius) apartin familiei Tiliaceelor (descoperiri mai noi o clasifică în familia Malvaceae) şi se cultivă în India, Vietnam, Nigeria, Siria, Australia etc.

Extragerea  fibrelor din tulpini se realizează tot prin topirea biologică, durata acesteia fiind mai mare decât a fibrelor de in şi a fibrelor de cânepă, iar extragerea lor după topire se face prin cojire manuală.

Planta are o tulpină ierboasă care atinge 2,50 m înălțime,este lipsită de peri, are frunze de 4-10 cm, alungite eliptice la margini zimțate. Florile de culoare alb gălbuie, au 6 petale, atingând o lungime între 5 și 8 mm, sunt grupate câte două sau trei. Fructul se prezintă ca semințe negre colțurooase de 1,5 - 2 mm lungime, așezate într-o capsulă cilindrică, ușor curbată, ce atinge o lungime de 3,5 mm.

 Proprietăţile fizice ale iutei

 

Masa specifică este de 1,44 - 1,5 g/cm3. Iuta absoarbe uşor apa până la 33 %. Repriza este de 13,75 %.

Lungimea fibrelor elementare de iută este de 0,8 - 5 mm.

Grosimea medie a celulelor de iută este de 17 micrometrii (15 – 20 micrometrii).

Fineţea fibrelor elementare este în medie Nm 4 000. Pereţii celulelor sunt foarte subţiri şi lucioşi.

Lumenul fibrelor se îngroaşă uneori şi de aceea grosimea pereţilor apare inegală. La aceeaşi fibră lumenul şi grosimea pereţilor sunt foarte neuniforme.

Comportarea la lumină

Prin expunere la soare, fibrele de iută pot pierde 50 % din durabilitatea lor normală, după un număr de 400 de ore de expunere deoarece substanţele azotoase care însoţesc celuloza sunt sensibile la oxigen în prezenţa luminii. Sub influenţa oxigenului din aer, fibrele se degradează pierzând din rezistenţa lor normală. Acest fenomen distructiv, numit îmbătrânire este activat de prezenţa luminii.

Proprietăţi termice

Fibrele de iută se aprind uşor, nu se sting de la sine şi ard uniform; rămâne o cenuşă neagră care arde înăbușit cu flacără albastră.

Proprietăţile mecanice ale iutei

Iuta este mai puţin rezistentă decât inul şi cânepa. Lumina aerul şi mai ales umezeală o fac casantă şi îi reduc rezistenţa. Din cauza ligninei fibrele au rezistenţă mică la flexiune bruscă. Astfel se explică ruperea uşoară la nod a frânghiilor.

Iuta rezistă la 1500 îndoiri duble comparativ cu fibra de in care rezistă la 13000 îndoiri duble.

Datorită conţinutului mare de lignină, fibrele au elasticitate redusă, respectiv alungirea la rupere este de 1,3 - 2 %.

Proprietăţi chimice

Spre deosebire de in şi cânepă, celuloza din iută este combinată cu lignina şi formează lignoceluloza.

Prin fierbere în apă, iuta pierde 4 % din greutate, iar în abur sub presiune la 140°C se dizolvă în proporţie de 22 %. Prin tratare cu alcalii iuta se contractă. Acizii minerali concentraţi distrug fibrele.

Când iuta se îmbibă cu apă, o parte din substanţele de legătură dintre fibre se dizolvă, iar fibrele îşi pierd rezistenţa. Dacă materialul se usucă, rezistenţa fibrelor se restabileşte. Dacă însă, umezirile şi uscările alternează de multe ori, o cantitate mare de substanţe de legătură se dizolvă şi iuta se degradează definitiv.