Fibre textile – caracteristici definitorii

Contents

Fibrele sunt materiale cu aspect asemănător cu al părurilor, a căror lungime este de regulă de mii de ori mai mare decât lăţimea (cel puţin de 100 de ori). Pentru a intra în categoria fibrelor textile, o fibră trebuie să fie disponibilă într-o cantitate suficient de mare şi să fie rezonabil de ieftină. În plus, trebuie să posede cât mai multe din proprietăţile la care se face referinţă în continuare, proprietăţi care fac posibilă transformarea în fire şi ţesături sau tricoturi prin intermediul utilajelor şi tehnologiilor disponibile în momentul actual în industria textilă. Aceste proprietăţi pot fi grupate în două categorii: proprietăţi primare, absolut necesare pentru ca o fibră să poată avea destinaţie textilă, şi secundare, care sunt dezirabile, dar nu obligatorii.

Proprietăţi primare

 Proprietățile primare pe care trebuie să le posede fibrele textile sunt:

Forma

Forma - din punct de vedere al lungimii se disting fibre scurte, a căror lungime este de ordinul centimetrilor (bumbac, lână, etc.) şi filamentare ( ca de exemplu mătasea naturală sau poliesterul), a căror lungime este de ordinul metrilor. În cazul primei categorii lungimea nu trebuie să fie mai mică de 1,2 - 1,5 cm.

 Rezistența

Rezistenţa - nu trebuie să fie mai mică de 1 g/denier pentru a putea rezista la solicitările mecanice de la ţesere sau tricotare. Rezistenţa la tensiune se exprimă, în cazul fibrelor sau firelor, prin tenacitate, exprimându-se în unităţi de forţă pe unitatea de densitate liniară, de exemplu gram per denier.

 Extensibilitatea şi elasticitatea

Extensibilitatea şi elasticitatea - prima caracteristică este necesară pentru a permite preluarea solicitărilor ce se aplică asupra materialului textil, în timp ce elasticitatea este vitală pentru ca ţesătură sau tricotul să poată urmări conturul specific al corpului uman şi să-şi păstreze forma originală în timp.

Coeziunea

Coeziunea – caracteristică fără de care posibilităţile de filare sunt limitate.

 Proprietăţi secundare

 Proprietăţile secundare pe care trebuie să le posede fibrele textile sunt:

Moliciunea 

Moliciunea - este o caracteristică esenţială în cazul îmbrăcămintei şi în special a celei de corp. Procedee de finisare specifice fiecărui tip de materie primă textilă realizează îmbunătăţirea caracteristicilor native în această privinţă.

 Luciul 

Luciul - reprezintă o altă caracteristică reclamată cu precădere de materialele textile destinate pentru îmbrăcăminte, dar nu numai. Şi aici rolul proceselor de finisare este esenţial, în categoria proceselor ce modifică luciul încadrându-se procedee tehnologice pretenţioase, cum este de exemplu mercerizarea materialelor textile din bumbac, dar şi mai simpla calandrare. Poate exista şi situaţia inversă, când se urmăreşte reducerea luciul, în special în cazul fibrelor chimice.

Rezistenţa la abraziune

 Rezistenţa la abraziune - este o condiţie obligatorie pentru a permite suportarea frecventelor solicitări de această natură pe care un material textil trebuie să le suporte în exploatare.

Capacitatea de colorare

 Capacitatea de colorare - reprezintă o condiţie obligatorie, care are în vedere atât gama de nuanţe ce este realizabilă, cât şi rezistenţele acestor vopsiri.

Rezistenţă la factori externi 

Rezistenţă la factori externi - asigură comportare corespunzătoare atât în fazele de prelucrare, cât şi în exploatare. Importanţă deosebită o prezintă rezistenţa la lumină (în special la lumina solară), căldură, bacterii, ciuperci, umiditate, agenţi chimici uzuali.

O caracteristică hotărâtoare în ceea ce priveşte capacitatea unei fibre de a putea fi utilizată în domeniul textil o reprezintă costul.

O sinteză a proprietăţilor pe care o fibră textilă trebuie să le posede este următoarea:

Cerinţe legate de exploatare

  • tenacitate 3 – 5 grame/denier
  • alungire la rupere 10 – 35 %
  • revenire din alungire – 100% la solicitări de până la 5%
  • modul de elasticitate 30 – 60 grame/denier
  • sorbţie de umiditate 2 – 5%
  • temperatură de rezistenţă zero peste 215oC
  • rezistenţă ridicată la frecare (variază cu structura ţesăturii)
  • capacitate de vopsire
  • capacitate redusă de inflamare
  • insolubilă cu umflare redusă în apă, în acizi de tărie moderată, baze şi solvenţi convenţionali la temperaturi mai mici de 100oC
  • uşor de întreţinut

 Cerinţe legate de tehnologia de prelucrare

  • tenacitate 7 – 8 grame/denier
  • alungire la rupere 8 – 15 %
  • modul de elasticitate 80 grame/denier în stare condiţionată, 50 grame/denier în stare udă
  • temperatura de rezistenţă zero – peste 250oC.