La începutul producerii fibrelor chimice, proprietăţile acestora şi comportarea la prelucrare au fost adaptate celor ale fibrelor naturale (fibre din generaţia întâia). Odată cu dezvoltarea industriei producătoare de fibre chimice şi prin perfecţionarea tehnicii de prelucrare textilă, caracteristile fibrelor chimice au fost îmbunătăţite şi adaptate mai bine celor ale fibrelor naturale. Fibrele care au apărut în acest stadiu de dezvoltare au fost descrise ca fibre chimice din generaţia a 2-a. Ulterior, dezvoltarea calitativă şi evoluţia tehnologiei au făcut posibilă obţinerea de produse textile cu comportări îmbunătăţite la purtare şi întreţinere uşoară. În plus, conceptul de generaţia a 2-a de fibre chimice este folosit pentru fibre chimice la care este utilizat un procedeu de obţinere modificat, de exemplu: produse consolidate la filare, fire filamentare cu proprietăţi de fire filate din fibre scurte, fibre din filme. Acum s-a introdus termenul de fibre din a 3-a şi a 4-a generaţie, între care însă nu este o demarcaţie clară. Fibrele pentru covoare cu întreţinere uşoară sunt considerate deja ca fiind din generaţia a 4-a.