Fibra de in | Proprietățile și caracteristicile inului
Fibrele de in se extrag din tulpina plantei cu acelaşi nume. Cantitatea precum şi calitatea conţinutului de fibre de in se corelează pozitiv cu lungimea porţiunii utile a tulpinii, care trebuie să fie de minimum 65 - 70 cm. Grosimea optimă a tulpinii de in este de 1,3 - 1,7 mm în porţiunea sa mijlocie.
Tulpina inului pentru fibre, cu un conţinut total de fibre de 22 - 23 % este mai înaltă şi se ramifică puţin la vârf.
Tulpina inului pentru ulei în aceleaşi condiţii de cultură este mai scundă şi se ramifică puternic, conţinând circa 12 % fibre filabile.
În secţiunea transversală a tulpinii alcătuită din epidermă, scoarţă, cilindrul central, fibrele sunt localizate în scoarţă (sub epidermă) sub formă de fascicule alcătuite din fibre elementare, unite între ele prin substanţe de cimentare ca: lignina, substanţele pectice, hemiceluloze etc.
Proprietăţile fizice ale fibrelor de in
Fibrele liberiene sunt pluricelulare şi toate celulele au aceeaşi structură. Deosebirile dintre ele se referă la forma exterioară, la dimensiuni, la proporţia dintre componenţii chimici şi la unele detalii structurale. Fasciculul de fibre de in ce conţine 10 - 40 fibre elementare are o lungime de 12-18 cm.
Masa specifică a fibrelor de in este de 1,43 - 1,50 g/cm3. Lungimea medie a fibrei elementare este cuprinsă între 20 şi 30 mm. Lungimea şi grosimea celulelor de in variază în limite largi, atât de la un soi de plantă la altul, cât şi în cuprinsul aceluiaşi soi, astfel:
- lungimea minimă: 3 mm;
- lungimea maximă: 125 mm;
- grosimea medie este 7 — 20 micrometri
- grosimea maximă: 40 micrometri;
Fineţea fibrelor elementare de in este cuprinsă în intervalul Nm 3500 - Nm 8000.
Fineţea fibrelor tehnice după extragere din tulpini variază între Nm 150 şi Nm 300.
Lungimea maximă a fibrelor tehnice este de circa de 700 mm, fiind egală cu lungimea porţiunii utile a tulpinii de in.
Grosimea fibrelor tehnice de in este determinată de grosimea fasciculelor de celule din ţesutul anatomic al tulpinii.
Culoarea fibrelor de in
Fibrele de in au culoare gălbuie, cenuşie sau cafenie. Culoarea şi mai ales uniformitatea culorii este un criteriu important de clasificare a fibrelor liberiene. Culorile deschise: argintie, galben-deschis, gri-deschis sunt specifice fibrelor de calitate superioară, iar cele închise : cenuşie, plumburie - fibrelor de calitate inferioară.
Luciul
Fibrele de in şi cânepă fac parte din categoria fibrelor cu luciu slab. Luciul se datorează prezenţei pe fibre a acidului pectic şi a substanţelor ceroase. Cerurile au o contribuţie însemnată în producerea luciului la fibrele de in. În cazul fibrelor de cânepă, acidul pectic are un rol mai mare în acest sens decât cel pe care îl au cerurile. Fibrele lucioase sunt mai flexibile.
Higroscopicitatea
Fibrele de in primesc şi cedează cu uşurinţă vaporii de apă. Această însuşire numită higroscopicitate asigură produselor din in un confort deosebit.
Masa specifică reală a fibrelor de in este de 1,43 - 1,5 g/cm3. De ea depinde într-o oarecare măsură conductibilitatea termică a fibrelor.
Proprietăţi mecanice ale fibrelor de in
Rezistenţa specifică a fibrei de in este cuprinsă între 6 şi 35 cN/tex. Alungirea la rupere este 2-3 %.
Modulul de elasticitate la tracţiune (raportul dintre sarcină şi alungire, în domeniul deformaţiei elastice reversibile) este la in de 2 750 daN/mm2 şi reflectă rigiditatea mai mare a inului comparativ cu bumbacul (745 daN/mm2.
Proprietăţi termice
Fibrele de in se aprind uşor, nu se sting de la sine, ard uniform şi nu lasă cenuşă.
Coeficientul de conductibilitate termică la temperatura medie de 20°C este pentru in de 0,04 kcal/m/h.
Proprietăţi chimice ale fibrelor de in
Fibra elementară de in este mai rezistentă faţă de agenţii chimici decât bumbacul, deoarece inul conţine lignină, ceruri, grăsimi şi substanţe pectice în cantitate mai mare.
Faţă de acidul sulfuric inul este mai puţin sensibil decât bumbacul. Acizii minerali diluaţi (5 %) la rece, nu degradează fibrele de in. Folosit în concentraţii mari de aproximativ 70 %, acidul sulfuric degradează puternic inul, producând hidroliza celulozei.
Bazele diluate, în concentraţii de până la 5 % nu degradează fibrele liberiene. în concentraţii mai mari de 18-19 %, produc modificări structurale în fibră.
